Pradoxul asta nu cred ca e "romanesc". Situatii de genul pot fi gasite oriunde. Unele dintre motivele date de cei intervievati cel putin mi se par legitime. Salarii mici, boala, dependenti gen mama bolnava.
In afara de astea, avem o populatie rurala care traieste din agricultura in gospodarie. Si aia e munca; mai fac un ban pe ici pe colo cum a zis omu' ca mai vinde lemne cu 100 de lei, mai vand un porc, etc. Astia nu sunt oameni lenesi, sunt pur si simplu oameni pentru care un serviciu in incarnatia lui moderna face parte din cu totul alta viata. Ganditi-va ca pentru oamenii astia, sa se angajeze inseamna sa renunte la multe dintre lucrurile care fac parte din viata lor curenta. Daca te duci la serviciu, cum mai ai tu aceeasi grija de vaca, de porc, de cal, de gaini, de gospodarie, etc? Cand? Cu ce energie? Ce faci, renunti la ele si cumperi de la vecini cand ai nevoie? Stii tu sigur ca 'tine'? Ca 'merge'?
La asta mai adaugam si obisnuinta. Sunt 34 de ani de la comunism, si omul din articol nu a muncit 'la patron' de tot atatia ani. Are 56 de ani. Pentru el ar insemna un inceput de cu totul alta viata. Nu mai e omu' la varsta de 'hustle', de 'grind', de mai stiu eu ce 'tinerisme' (glumesc, tanar sunt si eu). Omul si-a gasit deja in viata, fericirile lui. Nu toti avem nevoie de avere.